Yuppi – tabăra pentru juniori – Ziua 7

De: Krisztina Erdélyi – amic echitaţie

Traducere: Klaudia Nagy – amic

Aerul cald s-a strecurat în casele liniștite deja de dimineața devreme, când amicii încă somnoroși se frecau la ochi și se salutau unii pe alții cu zâmbete pale, dar pline de bucurie, în curte, în camera de odihnă, pe scări, în iarbă, pe cărare și pe lângă aceasta. Spiridușul Somnului a împrăștiat cu grijă praful magic printre locuitorii taberei, însă, în spatele ochilor somnoroși și a căscatului zgomotos se întrezărea încă strălucirea și minunarea. Este  trezirea de dimineaţă în tabără şi bucuria, printre mulţi norişori zâmbăreţi…

Cred că frumuseţea ultimelor zile petrecute în tabără, este revelată întotdeauna în încercarea tuturor de a trage până la ultima picătură de sudoare, de a împrăştia asupra celorlalţi, asupra noastră şi a taberei cel din urmă săculeţ cu zâmbete, de a da voce şi profunzime ultimelor râsete mai mult ca niciodată şi de a da şi mai multă culoare momentelor petrecute împreună. Feţe, culori, voci (şi urmează liniştea), în timp ce iarba verde străluceşte în razele dogoritoare ale soarelui.

Muzică, adunare cu viteza melcului şi ultimele râsete şi voci de copii se aud  în spaţiile destinate programelor. Copiii se caţără şi zboară ca şi veveriţele, iar amicii îi încurajează, într-o linişte deplină decorează borcane cu sfoară, trag cu arcul pe terenul de tir, sau se odihnesc aşezaţi pe iarbă şi joacă jocuri amuzante (shh! Cineva a adormit între timp pe pătură :)…)

După masa de prânz, echipele de culori încep să alerge în dreapta şi în stânga pentru a găsi clame, ţipă, luptă ca samuraii, sau se întind pe pătură pentru a admira cerul albastru. Multora dintre noi, ni se înmoaie picioarele gândindu-ne că la prima activitate pe echipe de culori cunoşteam doar feţe şi nume, în schimb acum, imaginea capătă contur prin gesturi, întâmplări, experienţe, temperamente. După gustare ne apucă deja tremuriciul, cei mai vorbăreţi înghit în sec cu priviri largi, mingea de fotbal se odihneşte pe marginea terenului…trebuie să exersăm rolurile intens. Seara, producţiile realizate de copii, în echipă cu membrii caselor de care aparţin, vor fi în centrul atenţiei, dar până atunci trebuie să mai finisăm, să mai repetăm, să mai discutăm detaliile.

Pentru ultima dată răsună muzica de chemare la cină, este ultima masă de seară a copiilor în tabără, este ultima dată când plini de îndoieli sau de entuziasm află ce se serveşte în sala de mese. A fost pregătită o surpriză uimitoare pentru copiii extenuaţi: cină festivă. Decoruri pe mese, răcoritoare, desert şi multăăăăăăăă mâncare. Însă zâmbetele din fotografia de grup care a urmat şi distracţia de seară au fost şi mai memorabile. Copiii urcă pe scenă, apoi coboară, spectacolele aduc râsete în rândul mulţimii adunate (ca de exemplu Frici piticul, Clovnii Babi şi Balazs şi cântatul împreună), rămâne pentru final emoţionanta proiecţie a pozelor din tabără. Feţe strălucitoare, ici-colo alunecă alene câte o lacrimă şi îmbrăţişări lungi umplu restul serii. Apoi urmează ultimele momente ale discuţiei de seară: “Eu am primit un sac întreg  de  momente distractive în această tabără” – se aude de la cel mai energic copil din casa 3, amicii cu ochii umezi încep rapid cu toţii în acelaşi timp să cureţe cu degetele  pătura pe care stăteau…”adunăm mizeria”, au spus cu capul plecat.

Încet încet ş-a lăsat liniştea. Totul a fost acoperit de întuneric şi linişte. Până la venirea dimineţii…