Ziua de naștere Galantom prin ochii Dórei
În general, mi-e foarte greu să cer ceva cuiva, indiferent despre ce ar fi vorba. Iar apariția filmulețului pregătit de mine pe Youtube m-a scos total în afara zonei mele de confort. Dar, și acum urmează argumentele care m-au convins să fac acest gest – să îmi dăruiesc ziua de naștere copiilor Taberei Yuppi – adică să cer sprijin și să apar pe internet:
- Dacă eu, în calitate de voluntar participant la tabără, mă aștept ca adolescenții care iau parte la activități să își părăsească zona de confort, atunci ce scuză aș avea eu pentru a nu pretinde același lucru și de la propria persoană?
- Dacă eu, în calitate de fondator al taberei aștept de la voluntari să fie motivați și dedicați, ce scuză aș avea eu să nu fiu motivată și dedicată cauzei?
- Dacă Yuppi poate oferi mediul potrivit în care să ne putem depăși limitele și lărgi orizonturile, atunci eu am dreptul să trăiesc în acesta, și simt că e obligația mea să o fac.
- Dacă nu cer, nu primesc. De unde ar putea ști lumea ce vreau eu, dacă dorința mea nu apare sub o formă concretă?
Experiențele mele:
- Oamenii sunt darnici.
- Ei oferă sprijin atunci când întrevăd scopul acțiunii și le arăți determinarea ta. Și umorul contribuie.…
- Pentru a nu lăsa totul la voia întâmplării, mi-am chemat prietenii și colegii la un local, odată ajunși acolo am așezat pe masă o cutie goală de biscuiți, în care ei puteau oferi donații fără nume și fără constrângeri privind suma. Pe pagina mea Galantom, donațiile din acea seară apar cu numele – Cutia Aniversară de Biscuiți (Szülinapi sütisdoboz) și sunt enumerate persoanele cele mai dragi mie.
- Cea mai mare surpriză pentru mine a fost primul donator, față de care încă nici până acum nu mi-am putut exprima pe deplin recunoștința, care a apărut și în rolul de voluntar pentru a sprijini Yuppi, iar acum în cel de susținător. Aceasta a fost o adevărată surpriză de ziua mea.
Cred că terapia prin experiențe funcționează și virtual. Și de ziua mea a avut efect abordarea stil Yuppi 🙂
Szólj hozzá!