Ziua a doua: “Să învățăm fericirea”

Scris de: Un Amic al casei 2

Tradus de: Henrietta Janos, amic gazdă şi Laura Matei, amic medical

Văd tabăra Yuppi ca pe o micro-societate, unde toată lumea își are rolul și locul într-un întreg. Nimeni nu este la fel, totuși atât copii cât si amicii alcătuiesc un întreg.

A doua zi, ca toate celelalte din Yuppi , a fost definită de libertatea copiilor. Aici ne sunt impuse unele limite care de fapt ne ajută sa fim cu adevărat liberi. Copii au participat și azi la activități alături de colegii de cameră sau în grupuri de culori, fiind printre ei atât veterani cât și  participanți noi ai taberei, însă ceea ce a contat cu adevărat pentru toți: porțile și hotarele, tabăra fiind o incintă închisă,  nu ne constrâng ci ne dezvăluie o lume plină de posibilități. Observându-i am realizat că ei chiar știu să aprecieze comorile găsite aici.

De asemenea, si noi Amicii am avut multe de învățat unul de la celălalt și de la copii:  perseverența, răbdarea, atenția și poate cel mai important – deschidere unii față de ceilalți. Copii aflați în această tabără se aseamănă ca vârstă, dar diferă totuși prin micile lor povești în funcție de locul de proveniență, cultură, familie, experiențele anterioare. Este o plăcere să observ cum copii din căsuța noastră trec peste limitele date de limba maternă, și-și construiesc propriile relații îmbogățindu-și astfel experiențele trăite aici. Îmi dă un sentiment de libertate văzând că pentru ei este mai important faptul că sunt împreună,  împărtășind momentele de bucurie, și ne se lase constrânși de orice diferențe ce provin din lumea externă.

Fiecare răvășiți de gând propriu al copiilor contribuie la construirea poveștii lor comune, simțind astfel că tabăra într-adevăr funcționează.  Unii dintre ei au dăruit desene, scoici, abțibilde chiar și acelor colegi pe care nu-i cunoscuseră până acum. O fetiță de 8 ani povestește că frații ei ar fi dat orice să poată și ei venii în această tabără. Este exact ca și curcubeul: benzile de culori atât de diferite se completează între ele, creând o adevărată armonie.

Chiar dacă celor mai mici le este încă grea despărțirea de părinți, deja în ziua a-2-a de tabără se observă efectul pozitiv al acesteia prin intermediul activităților, ce ajută la dezvoltarea independenței fiecăruia și a experiențelor comune. O fetiță , care ieri încă era deznădăjduită din cauza dorului de casă, a dezvăluit astăzi: “Aseară am fost tristă, dar  a fost o zi super și azi nu voi mai plânge”. Așa a și fost, îmbrățișându-și ursul polar de pluș, cu siguranță se gândea la ziua interesantă și plină de emoții pe care a  trăit-o.

Este solicitant să ținem ritmul cu evenimentele zilei și copii plini de energie, însă merită, văzând că își are rostul. În timp ce se derulează activitățile se construiesc relațiile omenești îmbogățite de sentimente și încredere reciprocă dintre copii și amici. Fiecare cuvânt încurajator începe să capete valoare, fiind baza încrederii pe care copii o au în noi, la fel  și unele propoziții- ca și cea din această seară: “ Știu că pot avea încredere în tine, dacă ai promis cu siguranță așa va fii”.

Suntem aici pentru a învăța să trăim cu posibilitățile oferite de viață, să ne autocunoaștem, să ne descoperim capacitățile, să ne bucurăm și pentru alții, să ne apreciem abilitățile, să ne învingem fricile (folosind cuvintele unui copil: “să ne învingem frica aşa cum l-am învins pe dragon în timpul cățăratului). Suntem aici să învățăm să fim fericiți.