Harry Potter şi ucenicii vrăjitorului Yuppi

Autor: Boti Mathe, Marton Lara – amici

Traducere: Klaudia Nagy – amic

Şi la prânzul de duminică din tabăra Yuppi  a fost mare zarvă. A sosit foarte agitată tanti de serviciu, întrebând de dezordinea creată, acum când trebuia să apară directorul taberei. Acesta a şi venit de îndată. Avea un aspect uşor împrăştiat, cu  haina sa neagră, purta o cravată atârnată într-o parte şi tenişi în picioare. Acest director este foarte delăsător, nu e în stare să facă nimic bine. A auzit că vin  personaje  noi în tabără, dar cine pot fi aceştia  şi pe unde sunt, habar n-avea,  putea afla doar de la tanti de serviciu.

Harry Potter şi Hermione ar fi trebuit să sosească deja, dar s-au pierdut pe drum. Directorul s-a supărat când a aflat cum stau  lucrurile, însă tanti de serviciu a şi găsit o idee salvatoare: s-a gândit să roage copiii să-i ajute pe Harry şi Hermione să găsească drumul spre tabără.

De cum a luat sfârşit cina, a apărut din nou directorul, acum arăta mai împrăştiat ca niciodată. Purta sacou, pantaloni scurţi şi de gât îi spânzura un aparat de fotografiat. A venit special pentru a-i face o poză lui Harry Potter, însă tânărul vrăjitor aşteptat cu nerăbdare de toată lumea nici acum nu ajunsese în tabără. Aşa că, ceata de copii a pornit în oraşul fermecat, acolo au perindat zona în lung şi în lat pentru descoperirea diferitelor locaţii şi în căutarea lui Harry Potter.

Au găsit acolo lounge-ul vrăjitoarelor, unde s-au putut deghiza în Harry Potter şi s-au putut fotografia, apoi s-au adunat cu toţii pentru a-şi picta feţele, amicii au decorat feţele copiilor, copiii şi-au pictat feţele unii altora, şi au făcut-o cu deosebită dibăcie. În continuare ei şi-au putut confecţiona pălării magice sau au putut vizita ursitoarea pentru a-i asculta prorocirile. Nici formulele magice nu au fost uitate, se puteau scrie sau se puteau testa pe amici, dând porunci cu imperio-ul.

Spre bucuria tuturor, cu mare întârziere au ajuns în sfârşit, Harry Potter şi Hermione. Toţi copiii s-au adunat în jurul lor, pierzându-şi orice interes faţă de celelalte vrăjitoare. Harry Potter a privit ce au creat copiii, a întărit cu vraja lui pălăriile lor magice, a ascultat formulele magice învăţate de copii şi a adus pentru un copilaş care abia a sosit, prin vrajă, un bidon pentru apă şi o ciupică similară cu a celorlalţi copii. Văzând asta, ceata de copii a prins curaj şi toţi au vrut ca Harry să le aducă câte ceva folosind vrăjile sale. Harry a şi făcut multe vrăji, le-a făcut copiilor şuviţe şi alte ştrengării. Un băiat şturlubatic i-a cerut o casă, a şi primit-o, undeva în lume.

Harry Potter a vrut să răsplătească dibăcia copiilor, astfel l-a adus  prin vrajă pe  Dobby – fricosul. Îi era aşa de teamă că nu a îndrăznit să se arate, însă copii l-au convins  cu formule magice să se apropie. Dobby a îndrăgit copiii cât ai zice peşte şi i-a învăţat dansul Yuppi.

Harry Potter şi Hermione se pregăteau de-acum să plece, dar înainte să pornească la drum i-au lăsat pe copii să facă câteva poze  cu ei.

Odată cu apusul soarelui şi oraşul fermecat şi-a închis porţile, iar copiii obosiţi, dar bucuroşi şi relaxaţi după emoţiile de peste zi, au avansat spre casele lor scăldate de ultimele raze ale soarelui de vară.