A szél hősei

Írta: Máthé Boti, evezős manó

A Yuppi tábor önkéntesei nagyon sokat készülnek azokra a napokra, amikor a gyerekek velük vannak. Odafigyelnek minden apró részletre. Kidolgozzák előre a programokat, játékokat. Mivel az időjárás nem ítélhető meg pontosan előre, felkészülnek jó és rossz időre egyaránt.

Az elmúlt napokban az időjárás sok kívánni valót hagyott maga után. Bár az esõ egyre alább hagyott, a szél ennél kitartóbb volt. Az evezős ufó-manók univerzális tudásukat összetették, és hosszan tanakodtak, hogy mitévők lehetnek. De sajnos az időjárást még ők se tudták jobbra fordítani és úgy ítélték, ekkora szélben veszélyes lenne vízre szállni. Bevetették hát másodlagos programjukat, és elkezdtek mindenféle vicces-szórakoztató játékokat játszani. Volt űrhajó építéstől, papír-mocsár átkelés, zombie-futtatás és egyéb játék, korosztályra, sőt, esetenként személyre szabva.

Így telt el újabb nap, de a szél csak nem hagyott alább, pedig a nap is kisütött. A gyerekeknek egyre nehezebb volt elmagyarázni, hogy a szél veszélyesebb evezéskor, mint az eső. A sárga csoport lelkesen érkezett vissza evezésre, ők már az első programjuk alkalmából sem tudtak evezni. De ezúttal nagyon felkészültek, hogy evezni fognak.

Az evezős ufo-manókáknak hatalmas nehézség volt elmondani, hogy sajnos most sem tudnak vízre szállni. Ellenben egy nagyobb probléma is akadt. A Yuppi történelmében nem fordult elő, hogy két alkalommal is kelljen pótoló programot tartani. Így felkészülni se nagyon lehetett.

De Bori-manó és Lara-manó összedugták fejüket és percek alatt, fergeteges programot raktak össze. Gyorsan festettek egy térképet a tó környékéről és felvágták hat kis részre. A gyereknek pedig, különböző kihívásokat kellett teljesíteniük, hogy megkapják ezeket, egyesével. Voltak éneklős- táncolós-utánzós játékok, összekötött lábbal való akadálypálya legyőzése, mókus-mókus ki a házból és mindenféle játék, de ezeket a tó különböző helyén kellett játszani. És amikor egyik helyről másikra mentek, ezt csendben kellett tegyék, és valamilyen vicces módon, például úgy, hogy a jobb láb nem előzhette meg a balt.

A program elején amennyire levertek voltak a gyerekek, az újabb rossz hír hallatán, lassan-lassan mindegyikük bekapcsolódott és program végére, már mind újra mosolyogtak. Ezt csakis a szél hőseinek köszönhetjük, Bori-manónak és Lara-manónak, tudásuknak és kreativitásuknak.

Az időjárás most már jobbra fordult, újra lehet evezni, és reméljük ez megmarad és várni fogjuk a sárga csoportot evezni, akár többször is a tábor ideje alatt.

augusztus 10, 2016   Szólj hozzá!

Vitejii vântului

Scris de: Boti Máthe, amic canotaj

Tradus de: Klaudia Nagy, amic gazdă

Amicii din tabăra Yuppi se pregătesc foarte serios pentru zilele în care sunt cu copiii. Iau în considerare toate detaliile, stabilesc programul și inventează jocuri cu mult timp înainte. Pentru că nu pot prezice cu exactitate condițiile meteo, se pregătesc și pentru vreme bună și și pentru eventuale ploi.

În ultimele zile vremea a lăsat mult de dorit, chiar dacă a căzut tot mai puțină ploaie, vântul a rezistat eroic. Amicii ufo de la canotaj s-au sfătuit îndelung cu privire la ce se poate face. Dar, din păcate, nici ei nu au putut schimba vremea, așa că au pus la bătaie planul b, cu tot felul de jocuri distractive. Au făcut de toate, de la construit aeronavă spațială, la trecerea cu hârtie a mocirlei, alergat de zombie și multe alte jocuri, pe care le-au jucat pe grupe de vârstă sau individual.

Așa a mai trecut o zi, dar vântul tot nu s-a potolit, deși soarele a hotărât să își arate fața. A fost tot mai greu să le explicăm copiilor că pe canoe vântul este mai periculos decât ploaia. Echipa galbenă a sosit cu mult entuziasm la docuri pentru activitatea de canotaj, mai ales că ei nu au putut ieși cu bărcile nici data trecută, tot din cauza vremii. De această dată erau super pregătiți pentru vâslit.

Amicilor ufo le-a fost extrem de greu să le explice copiilor că, din păcate nici acum nu pot ieși la vâslit. Și a mai apărut și o altă problemă. În istoria Yuppi nu s-a mai pomenit ca din cauza vremii să trebuiască folosit planul b de două ori consecutiv. Așa că amicii nu au apucat de această dată să se pregătească.

Dar amica Bori si amica Lara s-au sfătuit repede și în câteva minute au inventat o activitate minunată. Au desenat o hartă a lacului cu zonele învecinate și au tăiat-o în 6 bucăți mici. Iar copiii au trebuit să facă față diverselor provocări pentru a primi câte o bucățică. Au cântat, au dansat, au imitat creaturi, au parcurs un traseu cu obstacole cu picioarele legate și au participat la multe alte jocuri în diferitele zone din jurul lacului. Iar când mergeau dintr-un loc în altul în jurul lacului, trebuiau s-o facă într-un mod foarte comic și în liniște – de exemplu mergând fără să lase piciorul drept să îl depășească pe cel stâng.

Deși la începutul activității copiii erau dezamăgiți din cauza veștilor legate de vreme, încet încet au intrat în joc și, până la terminarea activității deja aveau cu toții din nou zâmbetul pe buze, ceea ce se datorează vitejilor vântului în totalitate – amica Bori și amica Lara, care cu știința și creativitatea lor au  oferit bucurie copiilor în ciuda vântului aprig.

În sfârșit vremea e bună, și sperăm să rămână așa, se poate vâsli din nou cu canoea pe lac. Așteptăm echipa galbenă la bărci, mai au ocazia să vâslească de câteva ori în cursul taberei.

augusztus 10, 2016   Szólj hozzá!

Despre ziua a patra din tabără

Scris de: un amic

Tradus de: Miklós Györgyjakab, amic de joacă

Marți dimineața la ora 7:20 ne-am trezit în tabără la o zi minunată. În sfârșit, razele soarelui străluceau după câteva zilele răcoroase și ploioase. Toată lumea din tabără a început ziua plin de energie, unii chiar au fugit spre sala de mese pe gazonul acoperit de rouă, pentru servirea micului dejun.

La puțin timp urma seria a doua din activitățile de tir cu arcul, canotaj, lucru manual și cățărat. De această dată caii aveau posibilitatea să se odihnească puțin. Baloanele colorate au fost sparte de săgețile lansate de copii; la activitatea de canotaj s-a găsit nava cosmică a celor de pe Marte; la lucrul manual au fost create păpuși personalizate din iarbă, care – cu o mică atenție pot colora zilele copiilor chiar și acasă, după părăsirea taberei. În cadrul activității de cățărat participanții au clădit și s-au cățărat pe un obstacol special ca să ajungă la melcul numit Réka, dar au avut posibilitatea și să trimite mesaje celorlalți, folosind fițuicile lipite pe peretele de cățărat.

În pauza de după-masă a intervenit ceva pe neașteptate: a sosit în tabără echipa pompierilor locali care a ținut un minitraining și au simulat o eventuală situație de urgență. Astfel, orice participant avea posibilitatea de a-i adresa întrebări. Datorită acestora am aflat detalii despre uniforma lor și că într-o autospecială încap 2000 de litri de apă.

După această intervenție și o pauză scurtă urma activitatea de călărit, unde copii au experimentat sentimentul de a dirija un cal. Unii au participat la activitatea teatrală unde au regizat o mică scenă, iar la foto s-au făcut poze ”de vacanță” drept cadou pentru bătrânul fotograf. O altă echipă a lucrat cu instrumente muzicale, respectând instrucțiunile dirijorului.

După cină am jucat de-a prinselea pe terenul din fața sălii de mese, am vorbit în rime, am jucat dansul taberei învățată în ziua anterioară. Între timp Amicii Gazdă s-au pregătit pentru Seara în Căsuțe, o activitate surpriză pentru copiii. Pregătirea a fost cât se poate de eficientă: unii s-au tranformat în indieni lăsându-și amprentele pe canoe, alții au participat într-o tabără de antrenament pentru fotbal unde au însușit diverse mișcări specifice. Fetele s-au bucurat de salonul de înfrumusețare și de condiții spa-wellness create de Amicii Gazdă, savurând beneficiile unui masaj, creând coafuri speciale purtate chiar de-alungul întregii tabere.

Ca în orice seara, am continuat cu gustarea de seara, baia și povestirea despre experiențele din aceea zi în cadrul Programului în Căsuțe.

Nici ziua respectivă nu a trecut fără emoții: obosiți și îndepliniți, copiii s-au pus la somn.  Șușoteală a mai persistat puțin timp, dar locul acesteia a fost preluat de somnul cel dulce și atât de așteptat după o zi lungă.

augusztus 5, 2016   Szólj hozzá!

A tábori 4. napról

Írta: egy manó

Kedd reggel végre ragyogó napra ébredt a tábor 7:20-kor. Az elmúlt napok hűvös és esős időjárása után kifejezetten jóleső volt a kellemes simogató napsugár. A tábor lakói érezhetően több energiával vágtak neki a napnak, az étkezésre már szaladva közeledtek a harmatos fűben.

Reggeli után folytatódott az íjászat, evezés, kézműves és mászás második blokkja, a lovak ezúttal pihentek egy délelőttöt. Színes lufik durrogtak a gyerekek nyilai által, megkerült a marslakók űrhajója az evezős programon, kézművesen pedig egyedi fűbabák készültek, hogy kellő öntözéssel és gondoskodással otthon is megszépítsék a táborozók napjait. Mászás programon rekesztornyot építettek és másztak meg, hogy elérjék Rékát, a csigát, a mászófalra kifüggesztett lapokon pedig egymásnak üzenhettek a bátor jelentkezők.

Az ebéd utáni pihenő alatt váratlan fordulat következett be: a helyi tűzoltóságtól érkeztek bemutatót tartani és felkészíteni a táborlakókat egy esetleges veszélyes helyzet elkerülésére. A gyakorlat és előadás után bárki kérdezhetett tőlük, így megtudtuk, milyen színű az egyenruhájuk, és azt is, hogy egy átlagos tűzoltó autóba 2000 liter víz fér el.

Az ily módon lerövidített, de izgalmas pihenő után a lovasok is megtartották második programjaikat, ezúttal a gyerekek kipróbálhatták, milyen érzés maguk irányítani a lovat. Volt, aki színjátszáson alakított kis történetet társaival, vagy fotó programon készített „nyaralós” fotót az öreg fényképésznek ajándékba, egy másik színcsoport pedig zenén csörömpölte végig a hangszerek arzenálját, egyik társa vezényletére.

Vacsora után a réten játszottunk, fogócskáztunk és mondókáztunk közösen, majd eltáncoltuk a tábortáncot, amit előző este tanultunk meg. Ezalatt a házimanók előkészítették a terepet az Este a Házakban számára, ami meglepetésként érte a gyerekeket, mikor a tánc után bevonultunk az egyes szobákba. Nem akármivel készültek! Voltak, akik indiánokká váltak egy estére, s kézlenyomatukat hagyták egy kenun, volt akik foci edzőtáborba mentek, és egymásnak tanítgatták a trükkjeiket. A nagylányok spa-wellness szépségszalont élvezhették, masszázzsal, frizurakészítéssel és hajfonással, sokan még a tábor után is viselték az akkor szerzett díszítéseket.

Az este, csak úgy mint mindig, most is pótvacsorával folyatódott, majd fürdés és az élmények lelkes megosztása után Esti beszélgetésen vettünk részt a házunk tagjaival.

Ez a nap sem múlt el izgalmak nélkül, a gyerekek fáradtan és elégedetten feküdtek le lámpaoltáskor. A suttogás még megmaradt ugyan egy darabig, de a jóleső pihenésre már úgy látszik mindenkinek szüksége volt, hamarosan álomba szenderültek a legcserfesebbek is.

 

 

augusztus 5, 2016   Szólj hozzá!

Ziua a doua: “Să învățăm fericirea”

Scris de: Un Amic al casei 2

Tradus de: Henrietta Janos, amic gazdă şi Laura Matei, amic medical

Văd tabăra Yuppi ca pe o micro-societate, unde toată lumea își are rolul și locul într-un întreg. Nimeni nu este la fel, totuși atât copii cât si amicii alcătuiesc un întreg.

A doua zi, ca toate celelalte din Yuppi , a fost definită de libertatea copiilor. Aici ne sunt impuse unele limite care de fapt ne ajută sa fim cu adevărat liberi. Copii au participat și azi la activități alături de colegii de cameră sau în grupuri de culori, fiind printre ei atât veterani cât și  participanți noi ai taberei, însă ceea ce a contat cu adevărat pentru toți: porțile și hotarele, tabăra fiind o incintă închisă,  nu ne constrâng ci ne dezvăluie o lume plină de posibilități. Observându-i am realizat că ei chiar știu să aprecieze comorile găsite aici.

De asemenea, si noi Amicii am avut multe de învățat unul de la celălalt și de la copii:  perseverența, răbdarea, atenția și poate cel mai important – deschidere unii față de ceilalți. Copii aflați în această tabără se aseamănă ca vârstă, dar diferă totuși prin micile lor povești în funcție de locul de proveniență, cultură, familie, experiențele anterioare. Este o plăcere să observ cum copii din căsuța noastră trec peste limitele date de limba maternă, și-și construiesc propriile relații îmbogățindu-și astfel experiențele trăite aici. Îmi dă un sentiment de libertate văzând că pentru ei este mai important faptul că sunt împreună,  împărtășind momentele de bucurie, și ne se lase constrânși de orice diferențe ce provin din lumea externă.

Fiecare răvășiți de gând propriu al copiilor contribuie la construirea poveștii lor comune, simțind astfel că tabăra într-adevăr funcționează.  Unii dintre ei au dăruit desene, scoici, abțibilde chiar și acelor colegi pe care nu-i cunoscuseră până acum. O fetiță de 8 ani povestește că frații ei ar fi dat orice să poată și ei venii în această tabără. Este exact ca și curcubeul: benzile de culori atât de diferite se completează între ele, creând o adevărată armonie.

Chiar dacă celor mai mici le este încă grea despărțirea de părinți, deja în ziua a-2-a de tabără se observă efectul pozitiv al acesteia prin intermediul activităților, ce ajută la dezvoltarea independenței fiecăruia și a experiențelor comune. O fetiță , care ieri încă era deznădăjduită din cauza dorului de casă, a dezvăluit astăzi: “Aseară am fost tristă, dar  a fost o zi super și azi nu voi mai plânge”. Așa a și fost, îmbrățișându-și ursul polar de pluș, cu siguranță se gândea la ziua interesantă și plină de emoții pe care a  trăit-o.

Este solicitant să ținem ritmul cu evenimentele zilei și copii plini de energie, însă merită, văzând că își are rostul. În timp ce se derulează activitățile se construiesc relațiile omenești îmbogățite de sentimente și încredere reciprocă dintre copii și amici. Fiecare cuvânt încurajator începe să capete valoare, fiind baza încrederii pe care copii o au în noi, la fel  și unele propoziții- ca și cea din această seară: “ Știu că pot avea încredere în tine, dacă ai promis cu siguranță așa va fii”.

Suntem aici pentru a învăța să trăim cu posibilitățile oferite de viață, să ne autocunoaștem, să ne descoperim capacitățile, să ne bucurăm și pentru alții, să ne apreciem abilitățile, să ne învingem fricile (folosind cuvintele unui copil: “să ne învingem frica aşa cum l-am învins pe dragon în timpul cățăratului). Suntem aici să învățăm să fim fericiți.

július 21, 2016   1 hozzászólás

A tábori második nap: Tanuljuk meg a boldogságot

Írta: A 2-es ház egyik házimanója

A Yuppi tábort úgy látom mint egy mikrotársadalmat, ahol mindenkinek megvan a maga szerepe és helye egy egészben. Senki nem ugyanolyan, mégis a sok különböző gyerek és sok különböző manó együtt egy egészet alkot.

A mai, második nap is, ahogyan az összes itt a Yuppiban a gyerekek szabadságáról, felszabadultságáról szólt. Úgy tudom elképzelni, hogy olyan határok között vagyunk, amik tulajdonképpen a szabadságot teszik lehetővé. A gyerekek házaikkal, és színcsoportjaikkal mai is különböző tevékenységeken vettek részt. A gyerekek között voltak régi és új cimborák – egy dolog mindannyiunk számára hasonlóan fontos volt: hogy itt a keretek, a határok nem lezárnak, hanem megnyitnak, mert a tábor zárt területe a lehetőséget nyílt színtere. Ahogyan ma a gyerekeket figyeltem éltek is az itt talált kincsekkel.

Mi manók is sokat tanulhatunk egymástól, és a gyerekektől is: kitartást, türelmet, figyelmet, és ami talán a legfontosabb egymással szembeni nyitottságot. Igaz, hogy a kölyökturnusba érkező gyerekek életkora hasonó, ők maguk mégis mind nagyon különbözőek: lakhelyüktől, családjuktól, kis életük tapasztalataitól, kultúrájuktól függően. Nagyon felszabadító, ahogyan például a mi házunkban levő magyar és román gyerekek megfeledkeznek a nyelvi akadályokról, és önfeledten éptik kapcsolataikat, gyarapítják élményeiket. Felszabadító látni, hogy nekik itt sokkal fontosabb dolguk van, mint fennakadni a nyelvi vagy egyéb különbségeken, hiszen itt egy dolguk van: hogy együtt legyenek, miközben örömmel telnek a pillanatok.

A gyerekek által elejtett gondolatfoszlányok szövődnek közös történetünkké, ezekből érezni azt is, hogy milyen jól működik a tábor. Például, hogy voltak gyerekek, akik rajzot, lehuzit, vagy kagylót hoztak ajándékba társaiknak, akiket még nem is ismertek. Vagy az, hogy a nyolcéves kislány arról mesélt, irigykednek rá a testvérei, amiért ők nem jöhetnek a táborba. Olyan ez, mint a szivárvány sokszínűsége, ahol a különböző sávok harmonikusan egészítik ki egymást.

Bár még nehéz, főleg a kisebbeknek, elválni szüleiktől, az is látszik a második napon, hogy a kis önállóság és a közösségi élmény, amit a programok alatt megélnek a táborlakók hamar elkezdi kifejteni jótékony hatását. Ma mondta az egyik kislány, akit a tegnap este vígasztaltunk, mert hiányoztak a szülei, hogy: „a tegnap este szomorú voltam, de szuper volt a nap, és ma már nem fogok sírni.” Este nem is sírt, hanem ölelte a jegesmedvéjét és biztosan arra a rengeteg izgalomra gondolt, ami megélt.

Nem könnyű tartani a napi ritmust, ahogy az események és a gyerekek pörögnek, de megéri, mert látni, hogy ettől van értelme az egésznek. Ahogy pörgünk a programokon, úgy alakulnak az emberi kapcsolatok, szövődnek az érzések, és épül a kölcsönös manó-gyerek bizalom is. A dicséretnek vagy a motiválásnak elkezd értéke lenni, a gyerekek elkezdenek bizalommal fordulni hozzánk, és például súlya lesz – ahogy ma este is volt –, egy ilyen mondatnak: „Tudom, hogy bízhatok benned, ha megígérted, biztos úgy fogsz tenni.”

Azért vagyunk itt, hogy megtanuljuk élvezni az élet lehetőségeit, megismerni önmagunkat, észrevenni a sikereket, örülni nem csak a saját, de a társaink eredményeinek is, értékelni képességeink, legyőzni a félelmeink (ahogy ma ezt az egyik gyerek mondta: „mint a falmászáskor a sárkányt”). Azért vagyunk itt, hogy megtanuljunk boldognak lenni.

 

július 21, 2016   Szólj hozzá!

Prima zi de tabără: Marea introducere

Scris de: Boti Máthe, amic de joacă

Tradus de: Henrietta János, amic gazdă și Matei Laura, amic medical

Abia ce s-au deschis porțile Yuppi, s-au răspândit copii plini de energie dând din nou viață taberei. După un rapid check-in și-au pregătit propriile ecusoane după care au avut ocazia de a se juca și a face sport împreună.

Prânzul a fost urmat de deschiderea oficială a taberei, unde s-au adus la cunoștiintă multe informații importante, ca de exemplu faptul că în tabără startul activităților sunt date de o melodie. Astfel toți copii au ascultat melodiile care semnalizează timpul mesele, măsurarea glicemiei, dar și deșteptarea și adunarea în grup.

Acestea fiind spuse, copii au făcut cunoștintă cu grupele de culori, grupe cu care vor participa la programele taberei, participând la multe jocuri care îi ajută să se cunoască ei între ei într-un mod distractiv. Fiecare grupă de culoare a avut posibilitatea de a-și crea propriul strigăt/motto de grup, cu care se vor prezenta și-i vor saluta Amicii de joacă.

În acest timp și-au facut apariția Frodo și Samu împreună cu inelul, rătăciți fiind în drumul lor spre Mordor. Copii s-au făcut utili și cu harta primită de la Gandalf au pornit la  un drum în inconjurul lumii. În incinta taberei au avut ocazia de a-și face o poză in China, au experimentat alunecarea mingilor însăpunate în stil elvețian – pentru a dobândii o technică eficientă în spălarea mâinilor, i-au cunoscut pe doctorii germani și multe alte țări ascunse în lumea Yuppi. Până la sfârșitul programului toți copii și-au colectat autografe din toate colțurile lumii, iar ca semn de recunoștiință de la Frodo, au primit bidonașe pentru apă.

De îndată ce Frodo a pornit spre Mordor, au venit în vizită Jack Sparow și ajutorul lui aducând vestea unei noi comori, harta comorii fiind împărțită pe bucăți la pirați împrăștiați în tabără. Copii entuziasmați au căutat pirații și facând față provocărilor au obținut bucățile hărții. Au invățat cum să spele podele, cum să se cațere pe catarg, dar au învâțat și limba piraților, jucând diferite jocuri cu aceștia. Participanții au dat dovadă de o adevărată muncă în echipă în descifrarea hărții, iar pornind spre comoară, Jack Sparow a descoperit că în cufărul de comori erau ascunse ciupicile destinate copiilor.

Spre seară copii s-au adăpostit obosiți în propriile casuțe, împărtășindu-și propriile experiențe în cadrul povestirii de seară, cu teme diferite pentru fiecare căsuță. După această zii de deschidere plină de aventuri, copii au dezvăluit entuziasmul lor privind provocările ce îi vor aștepta în decursul săptămânii.

július 20, 2016   Szólj hozzá!

Az első tábori nap: A fergeteges bevezető

Írta: Máthé Boti, menőmanó

Alighogy megnyíltak a Yuppi kapui, özönlöttek a gyerekek, elárasztva élettel és elevenséggel a tábort. A gyors be-csekk után névtáblát készíthettek, ha ezzel végeztek, társasjátékot vagy egyéb sportot játszottak.

Ebéd után volt a hivatalos tábornyitó, ahol elhangzott számos fontos információ, például az, hogy a táborban sok minden zenére történik, majd meghallgattuk a kaja, cukormérés, ébresztő és gyülekező zenéket.

Ezután a gyerekek megismerhették színcsoportjaikat, akikkel egész héten programokra fognak járni. Együtt játszottak névtanulós, majd ismerkedő, továbbá mindenféle játékokat. Végül kitalálhattak egy csatakiáltást, amivel üdvözölhetik a programtart manókat.

Ekkor betévedt a táborba Frodó és Samu, akik a Gyűrűt cipelték Mordorba, ám eltévedtek. A gyerekek azonban nagyon segítőkészek voltak, és a Gandalftól kapott térkép segítségével elindultak táboron belül világkörüli útra. Be is járták a világot, Kínában fotó készült róluk, Svájcban szappanos labdát kellett csúsztatniuk a kézmosás megtanulásához, ellátogattak a német orvosokhoz és számos más országba, ahol megismerhették a Yuppi világát. A program végére mindenkinek sikerült aláírást gyűjtenie a világ minden részéről. Hálájuk jeléül Frodó kulacsot ajándékozott a nagy utazóknak.

Alig indultak tovább Frodóék Mordor fele, máris felbukkant Jack Sparrow és másodtisztje. Jack egy új kincs hírét neszelte meg, és azt is elárulta, hogy a tábor megtelik kalózokkal, akik birtokolják a kincses térkép darabkáit.

A lelkes gyereksereg ellátogatott minden kalózhoz, hogy kihívások teljesítésével szerezzenek térképdarabkákat. Megtanultak kalóznyelven, padlót mosni, árbocot mászni, hallgattak kalózmesét, és sok egyéb kalózjátékot játszhattak. A résztvevők csodálatos csapatmunkáról tanúskodtak, amikor közösen kirakták a térképet.  Jack Sparrow el is ment a térképen feltárt kincsért, de kiderült, nem arany volt benne, hanem sapka a gyerekeknek.

Estére a gyerekek fáradtan vonultak házikóikba, ahol elmesélhették aznapi élményeiket, a ház saját témáján belül. Sok gyerek lelkesen jelezte, hogy készen állnak az előttünk álló hét nagy kihívásaira, egy ilyen remek és izgalmas bevezető nap után.

július 20, 2016   Szólj hozzá!

Imnul Yuppi

Scris de: CASA 2

Haideți cu toți să dansăm

Să dansăm și să cântăm

Împreună cu ai noștri amici

Să ne bucurăm aici

Împreumă cu ai noștri amici

Să ne bucurăm aici.

 

În două limbi, aici vorbim

Chiar dacă mai greșim

Unul pe altul ne corectăm

Până la urmă învățăm

Unul pe altul ne corectăm

Până la urmă învățăm.

 

În Yuppy Wood am venit

Suntem, Foarte fericiți

Multe lucruri vom învăța

Ținta nu o vom rata

Multe lucruri vom învăța

Ținta mu o vom rata

 

Irta: 2-es HÁZ

Gyertek mind táncolni

Táncolni, énekelni,

Együtt a legjobb manókkal

Siessünk yuppizni!

Együtt a legjobb manókkal

Siessünk yuppizni!

 

Mindkét nyelvet beszéljük,

Akkor is ha nem értjük.

Szó sincs arról, hogy feladjuk

Pantomímmel megoldjuk.

Szó sincs arról, hogy feladjuk

Pantomímmel megoldjuk.

 

A Yuppi Táborba jöttünk,

És nagyon örvendünk

Sok új dolgot megtanultunk

A célba együtt futottunk.

Sok új dolgot megtanultunk

A célba együtt futottunk.

 

augusztus 28, 2015   Szólj hozzá!

Momente – Yuppi: Capitolul 1

Scris de: Margo Hadnagy, Amic Gazdă

5 minute înainte de ora 7: tocmai răsare soarele, păsările cântă. Este liniște. Ce am zis? Liniște? În tabăra Yuppi? Mai savurez câteva minute aceste momente liniștite dinainte de trezirea taberei, deja aud că amicii încep să mișune prin tabără: în curând trebuie să pornim pentru a întrerupe liniștea somnolentă a căsuțelor cu urările pline de rouă ale dimineții și cuvintele de alint menite să-i trezească.

Și atunci se va porni forfota, mișcarea, vor începe glumele și se vor auzi râsete, iar după ce cu toții își vor termina exercițiile fizice de dimineață, va dispărea și ultima fărâmă de somn din ochii lor. La micul dejun toată lumea devenind deja parte dintr-un grup însuflețit și care freamătă de curiozitate – oare de ce provocări vor avea parte în noua zi. Nu știu cum m-aș comporta eu la prima activitate a zilei dacă aș fi un copil participant la tabără, dar ei nu încetează să mă uimească: chiar și cel care tremură doar la gândul cățărării la înălțime își așteaptă rândul la baza peretelui de escală care pare că ajunge până în cer, iar când este rândul lui, înfruntă frica și pornește să cucerească norii. Sau alții care sunt mai cutezători și fac cu ușurință primii pași pe verticală, la mijlocul peretelui se obosesc dintr-o dată și se întreabă cum ar trebui să continue. Nu ar vrea să renunțe, dar oare vor avea suficientă putere ca să ajungă sus? Îi susține frânghia și amicii grijulii, dar nu doar acestea îi fac să treacă de zona critică a peretelui. Mai degrabă ceea ce îi face să continue este un gând interior care le dă putere: chiar dacă sunt obosit, voința și dorința mă vor ghida mai departe. Iar cuvintele de încurajare ale celorlalți copii care privesc de jos dau forță: suntem aici, împreună, cunoaștem frica și noi am înfruntat-o, haide, vei reuși!

Tirul cu arcul este o activitate cu totul diferită: coarda arcului se întinde, iar săgeata este îndreptată către țintă cu concentrare maximă și în deplină liniște, apoi lansată. De multe ori nu atinge ținta din prima, dar nu e grav, începem din nou, țintim cu atenție. Amicii, cu răbdare încearcă să trezească aceste “super-puteri” ale copiilor. Iar când săgeata ajunge în țintă, bucuria cuprinde umărul obosit care întinde arcul și rămâne acolo pentru o vreme.

După două astfel de tururi de forță ce plăcută este odihna de după prânz, în special începând din a doua zi de tabără. După timpul de odihnă, amicii adună copiii somnoroși din paturile lor pentru a continua cu activitățile de după masă. Nici la aceste activități nu lipsesc provocările, dar poate de această dată nu este nevoie de forță fizică, ci de alte abilități pe care le au copiii ascunse prin buzunarele hainelor lor: cum ar fi creativitatea – atât de necesară pentru meșteșugărie sau fotografie. Este o experiență  minunată să putem fi martori la  modul de exprimare al fiecărui copil , ce observă sau ce îl uimește.

Și ca participanții să aibă parte de o seară captivantă, amicii responsabili cu programul de seară au creat pentru fiecare zi un joc  interesant cu diverse probe. Toate acestea pentru ca în cursul discuțiilor de seară din fiecare căsuță să fie multe subiecte de discutat  și multe experiențe memorabile de povestit, despre ziua care a trecut..

În încheiere permiteți-mi să adaug o părticică din lucrurile împărtășite în căsuța de care aparțin:

“ Am ales această carte de joc  Dixit pentru că pe ea este o fată care se întâlnește cu propria imagine reflectată în geam. Și eu mă simt așa în această tabără: sunt pusă în fața propriei persoane.

-Și ce vezi? Cum îți place?

-Sunt foarte mulțumită și mândră de mine.”

Sper cu adevărat ca  acești copii să ajungă astfel  la ultima zi de tabără: să privească cu bucurie la propria reflexie în oglindă, să fie mulțumiți de ceea ce văd, pentru că sunt fantastici. Rămâne doar ca noi, amicii să ținem oglinda din unghiul cel mai bun.

augusztus 28, 2015   Szólj hozzá!